Decizii, decizii, decizii…

“Dacă o iei la stânga, mori de sete, dacă o iei la dreapta, mori de foame, dacă te întorci, îți blestemi zilele. Dacă mergi înainte, vezi părul zânelor. Tu mergi înainte?!” intreba Antoine de Saint - Exupery în Micul prinț – o carte pentru copii ce trebuie citită de către adulți.

Grea treabă şi cu alegerile astea! În ultimul timp tot mai mulți studenți ne întreabă dacă pot veni doar la câteva conferințe, dacă este necesar să stea în cămin, având în vedere ca sunt din Bucureşti, dacă nu pot pleca când şi când şi alte asemenea. Păi am să vă zic că regulamentul e regulament şi că trebuie respectat – şi să nu îmi veniți cu “Regulile au fost făcute ca să fie încălcate!”, că aici nu se aplică. Totul depinde de ce alegi să faci, de decizia şi alegerea ta, de priorităţi şi de cum îţi împarţi timpul.

Am crescut, nu mai suntem copii, nu mai ştim adevărul, nu îl mai vedem. Numai copiii pot vedea cele “… o mie patru sute patruzeci de apusuri de soare în douăzeci şi patru de ore”. (Daniel Drăgan, Drum spre Arania) Am ajuns să fim persoane mari, care se joacă cu decizii importante atât pentru viitorul nostru, cât şi pentru al celor dragi nouă. Decizii de zi cu zi, decizii mai mult sau mai puţin importante, însă decizii.

Tu ce alegi? Vii la Şcoala de Vară sau rămâi acasă?

- Georgiana

Lume nouă!

Pe principiul “another day, another dollar” iată că avem niscai noutăţi pentru voi. După n telefoane şi tentative de a obţine contactele oamenilor faini pe care vrem să-i chemăm să vă vorbească, îi scoatem la înaintare pe - tensiune, tensiune, bat tobele -

Mihai Răzvan Ungureanu şi Florin Piersic Jr.

Mă îndoiesc că nu ştii de unde să-i iei, dar ca să fim siguri, uite nişte informaţii despre cei doi:

mihai-razvan-ungureanu1

Mihai Răzvan Ungureanu este un diplomat român,   care a deţinut funcţia de ministru de externe al României între anii 2004 şi 2007. În prezent este directorul Serviciilor de Informaţii Externe.

piersic-jr

Florin Piersic Jr. este fiul lui Florin Piersic. Dar asta ştiai deja. Sau, şi să nu fi ştiut, e destul de evident. :P

Gugălind pentru niste informaţii pe scurt, am dat aici peste un pseudo-oracol-interviu simpatic de-al lui aşa că fără prea multă gargară, iată:

1. Toata lumea stie ca Florin Piersic jr. este si actor si regizor si scenarist si producator. Ce nu stie lumea?

Lumea nu stie ca tes frumos la gherghef.

2. Cat la suta din tine reprezinta meseria aleasa?
82,3% (procent aproximat cu precizie in urma unor sondaje aprofundate in eul meu interior).

3. Este un avantaj sau dezavantaj sa te nasti copilul unei celebritati?
Da.

4. Cum crezi ca ar fi fost viata ta daca ai fi jucat si creat in comunism sau in alta perioada istorica?
As fi fost poet de curte si as fi trait ca-n basme.

5. Ai avut vreun model care te-a inspirat, pe urmele caruia ti-ai dorit sa calci?
Naomi Campbell. Cand era verde.

6. Daca ai putea calatori in timp si spatiu, pe cine ai vrea sa cunosti?
Pot sa calatoresc in timp si spatiu. O fac zilnic. Cunosc multi oameni de seama. Aseara am baut un sprit cu Avram Iancu. Nu m-a crezut cand i-am zis ca eu vin din 2007. Dar eram deja destul de beti. Statea cu pistoalele alea la brau si radea ca un dement.

7. Cum il vezi pe Florin Piersic jr. de peste 7 ani?
Daca ma uit atent, il vad traind in 2014.

8. Care este partea cea mai solicitanta din profesia ta?
Trebuie sa mint incontinuu. N-am ce face, asta-i meseria.

9. Care a fost proiectul tau preferat? De ce?
Casa Poporului. Recunoaste ca nu mi-a iesit prea rau. Eram intr-o perioada grandios-megalo-baroca.

10. Cat ai realizat pana acum din ceea ce ti-ai propus?
Mai nimic.

Acestea fiind zise… Tocmai ţi-am dat două motive în plus să aplici la SDV. Grijă mare că fără asta, mai ai 5 zile. Ceasul ticăie puternic. :P

Te aşteptăm!

- Paula.

Cuvinte de seamă

Cuvinte de seamă, cuvinte frumoase, cuvinte menite să iţi pună rotiţele să se învârtească.

Aceste cuvinte le-am primit de la domnul Ionel Haiduc - preşedintele Academiei Române.


Evoluţia dramaturgiei româneşti

Vrem să vorbim la SDV despre teatru şi despre viitorul lui în România. Înainte de asta ne reamintim de unde a pornit teatrul, cum e evoluat aruncând o privire în cartea „Aventura dramei româneşti” de Justin Ceuca, apărută la editura Dacia.

Aflăm astfel că primul text de teatru românesc a fost „Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa” (uciderea lui Grigore Vodă domn al Moldovei expusă în mod tragic) scrisă în perioada 1777-1780 de un autor încă necunoscut. Piesa a fost jucată in 1780.

Inceputurile dramei româneşti se regăsesc cu precădere în melodrama clasică şi romantică. Prima scriere de acest gen a fost „Casta Diva” de Haralamb G. Lecca, din 1899. Prima dramă modernă de valoare este considerată „Năpasta” lui I. L. Caragiale, din 1890.

Romantismul în dramaturgie a fost bine reprezentat de opere precum: Înşir’te mărgărite de Victor Eftimiu, Trandafirii roşii de Zaharia Bârsan, Legenda funigeilor de Şt.O. Iosif şi Dimitrie Anghel, iar mai târziu în piesele lui Dan Botta, Deliana şi Soarele şi luna.

În perioada interbelică teatrul românesc s-a remarcat prin creaţiile lui Lucian Blaga şi Camil Petrescu care au ridicat dramaturgia românească la nivelul celei europene. Începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea Al. Macedonski, Victor Ion Popa, Victor Eftimiu, S.M. Zamfirescu, Ion Marin Sadoveanu, Gib I. Mihăescu, Mihail Sorbul, Ion Minulescu, Mircea Ştefănescu au excelat in drama poetică, metafizică şi tragică.

Drama ultimelor decenii, adică drama avangardistă şi experimentală îi are ca reprezentanţi pe Horia Lovinescu, Radu Stanca, Marin Sorescu, D.R. Popescu si Matei Vişniec.

Incercăm să aflăm la SDV ce se întâmplă acum, în secolul al XXI-lea, cu arta dramatică din România.

- Gabi

Construind cultura…

Dacă fiecare om ar fi o operă de artă, atunci viaţa pe pământ ar fi tare frumoasă. Acţiunile noastre s-ar succeda asemenea unei compoziţii muzicale. Temele de zi cu zi s-ar ridica şi ar cădea - note înalte şi joase deopotrivă, repetându-se cu subtile variaţii. Mai mult ca sigur pot spune că una dintre aceste teme ar fi “Cum să construieşti cultura”. Melodia s-ar auzi puternic câteodată, ne-ar invada auzul, iar alteori ar fi doar o simplă umbră de fundal, rămânând mult în spatele cortinei.

Cel mai probabil, tema ar fi un răspuns la întrebările din viaţa fiecărei opere de artă, întrebări care încep cu “De ce clasicii?”, “De ce teologia?” sau chiar “De ce cultura?”. Există multe răspunsuri pentru aceste întrebări, însă cel mai probabil ar fi că “Pânã şi eu ajut la construirea culturii ţării mele”. Ce rol important ar avea oamenii în acest caz, ce viaţă frumoasă şi cât de multe imagini interesante!

Citeam aici un articol scris de Andrew Klavan despre construirea culturii în prezent, despre influenţele media şi cum schimbă acestea cultura americană. Mare impact şi cu media astea - sunt curioasă dacă în societatea artistică de care vorbeam mai înainte ar mai avea vreun rol. De asemenea, sunt curioasă dacă societatea asta ar putea exista cu adevărat.

Imposibilul poate deveni posibil, iar soluţia ne este oferită de Walt Disney – “You can design and create, and build most wonderful place în the world. But it takes people to make the dream reality.”

- Georgiana

Zile şi Nopţi de Literaturã la mare

Pentru că a venit vara şi pentru că suntem aşa, mai litorali şi mai boemi, pentru că ne plac marea, nisipul fierbinte şi lectura, ne-am gândit să te invităm alături de noi. Unde merge SDV-ul? Păi prin Neptun şi Mangalia… Şi dacă te întrebi ce am face pe acolo, ei bine ţi-am zice că am vrea să petrecem câteva Zile şi Nopţi de Literatură.

Mai exact, în perioada 11 – 16 iunie vor avea loc dezbateri privind “Literatura şi politicul: Cât respectăm, cât criticăm”. Invitaţii colocviului şi ceilalţi participanţi vor rãspunde la întrebãri precum „Trebuie să fie scriitorul neutru sau are datoria de a acorda respect în măsura în care critică?”, „Convine asupra limitelor, corectitudinii politice, morale, religioase sau alege să critice şi să deconstruiască şi atât?” .

În ultima zi a evenimentului vom putea urmãri decernarea premiilor, şi anume “Marele Premiu OVIDIUS” pentru o personalitate literarã de notorietate, premiu acordat de Ministerul Culturii şi Cultelor - în valoare de 10.000 de euro, “Premiul Festivalului” , pentru un tânăr scriitor, acordat de Primăria Municipiului Mangalia - în valoare de 5.000 de euro - si multe altele.

Aşadar, litoralul românesc va fi gazdã pentru peste şaizeci de participanţi din ţară şi de peste hotare, din țãri precum Belgia, Chile, Franţa, Germania, Israel, Japonia, Marea Britanie, Polonia, Portugalia, Rusia, Serbia, Slovenia, SUA ori Ungaria.

Ce zici? Vii sã ne bucurãm împreunã de mare şi de literaturã?

- Georgiana

Est & Vest

Nu mai e deja o noutate faptul că Maria Dinulescu este personajul principal al noului videoclip Depeche Mode.

Maria Dinulescu a fost premiată la festivaluri internationale pentru rolurile ei  din: „California Dreamin’ (Nesfârşit)”, „Pescuit Sportiv”, „Poveste de la scara C”, „Trafic”. Pentru noi, cei care ne ocupăm de acest proiect, e încă o dovadă că, în privinţa culturii, suntem pe poziţii egale cu mult doritul vest.

Deşi videoclipul păstrează eterna temă a estului caracterizat de comunism, e totuşi subiectul pe care îl cunoastem cel mai bine şi pe care se vede că îl exploatăm cu succes până la o următoare etapă mai solară.

Depeche Mode ar putea să mai aducă o veste bună fanilor din Romania. Concertul va fi reprogramat cel mai probabil anul acesta având in vedere că trupa şi-a reluat turneul la inceputul săptămânii la Leipzig.

Pentru cei care n-au apucat să vadă videoclipul:

- Gabi

O mare onoare…

După cum vă anunţam acum vreo câteva zile, avem noi invitaţi pe care vi-i prezentăm astăzi cu mândrie.

vintila2Vintilă Mihăilescu, absolvent al Universităţii din Bucureşti în 1974, este directorul Muzeului Ţăranului Român. Sociologul Vintila Mihăilescu este colaborator permanent al revistei „Dilema”, cercetător la Centrul de Cercetări Antropologice al Academiei Române şi profesor universitar. A studiat şi a predat şi în străinătate. Este specializat în etnopsihologie, identitate şi etnicitate, studiul comunităţilor.

leoAlex Leo Serban este critic de film, jurnalist, traducator si artist vizual. A semnat traduceri, eseuri si proza in numeroase publicatii culturale romanesti si straine. A fost curator si expozant si a facut parte din numeroase jurii internationale în cadrul unor expozitii de arta si festivaluri de film. A initiat si a condus Clubul Cinefililor de pe linga Institutul Francez din Bucuresti. A conferentiat la Lincoln Center din New York(1996), Universitatea Umea din Suedia (1996), Universitatea Humboldt din Berlin (2000).
d4_theodor-paleologuTheodor Paleologu este eseist, diplomat şi om politic român, ambasador al României în Danemarca şi Islanda în perioada 2005 - 2008 şi deputat de Bucureşti din partea Partidului Democrat-Liberal în legislatura 2008-2012. De asemenea, din 22 decembrie 2008, este ministru al Culturii, Cultelor si Patrimoniului National.

andronescuEcaterina Andronescu este un politician român. În 2004 ea devine rectorul Universităţii Politehnica din Bucureşti. Tot în anul 2004 a fost aleasă preşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor din România. În anul 2008 a fost reconfirmată pentru un nou mandat de patru ani în fruntea Consiliului Naţional al Rectorilor. Din 22 decembrie 2008 este Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.


Scurtã retrospectivã asupra cinematografiei româneşti

Şi pentru cã SDV-ul se apropie cu paşi repezi, m-am gândit sã vã dau un scurt preview asupra a ceea ce se va întâmpla acolo referitor la cinematografie.

Poate cã stiți sau poate cã nu, dar filmul românesc a apărut în România la 27 mai 1896, la mai puţin de 5 luni de când, la Grand Café din Paris, fraţii Louis şi Auguste Lumière au arătat lumii minunea fotografiilor în mişcare. Nu dupã mult timp, apare şi prima filmare în România, filmare care a fost realizată pentru firma Lumière de către francezul Paul Menu - Parada regală de 10 mai 1897, iar primii autohtoni care au filmat în Balcani au fost consideraţi în genere fraţii aromâni Ienache şi Miltiade Manakia.

În septembrie 1911, regizorul Grigore Brezeanu realizează primul film artistic românesc, Amor fatal, având în distribuţie pe Lucia Sturdza, Tony Bulandra, Aurelian Barbelian, Constantin Neamţu-Ottonel, Grigore Brezeanu. Cinematografia evolueazã şi în 1930 apare primul film sonor românesc, reprezentând deopotrivă şi cea dintâi coproducţie (România-Germania), Ciuleandra, o adaptare foarte liberă după romanul lui Liviu Rebreanu a regizorului Martin Berger.

În anii ’60, cineaştii români s-au afirmat şi la Cannes - în 1965, regizorul Liviu Ciulei a obţinut cu Pădurea spânzuraţilor premiu pentru cea mai bună ecranizare (a romanului omonim de Liviu Rebreanu), în 1966, Mircea Mureşan a obţinut premiul pentru debut cu filmul artistic Răscoala, tot după un roman de Liviu Rebreanu, iar în 1969, Mirel Ilieşiu a obţinut Palme d’Or pentru film documentar cu Cântecele Renaşterii (o ilustrare a activităţii celebrului cor Madrigal).

În perioada postbelică s-au afirmat numeroşi regizori precum Victor Iliu, Liviu Ciulei, Iulian Mihu, Mircea Mureşan, Sergiu Nicolaescu, şi multi alții. După 1989, cinematografia românească s-a adaptat cu greu noilor condiţii economice, astfel încât producţia de filme artistice a ajuns de la 35 de filme în 1983 la 3-4 pe an sau chiar 0 în anul 2000. Totuşi, în condiţiile noii libertăţi, au putut să se afirme şi peste hotare actori precum Maia Morgenstern, Rona Hartner, Ion Caramitru sau Marcel Iureş.

Cinematografia româneascã începe, încet-încet, sã îşi reintre în drepturi. Dar, mai pe larg despre acest subiect vom vorbi în cadrul conferinţelor de la SDV 2009.

- Georgiana

Ce facem vara asta?

Noi, cei din echipa SDV, ne pregătim pentru una dintre cele mai interesante veri de până acum. Şcoala de Vară se construieşte zi de zi cu multe telefoane, mail-uri, întâlniri şi rezultate uimitoare. Şi ca să fie clar că totul merge ca pe roate, trebuie să-i menţionăm pe noii noştri invitaţi confirmaţi: Theodor Paleologu, Ecaterina Andronescu, Alex Leo Şerban, Paul Breazu şi Vintilă Mihăilescu.

Acum că mai avem doar trei săptămâni pănă la începerea proiectului vrem să ne facem cunoscuţi peste tot aşa că trimitem comunicate de presă, scriem articole, lipim afişe şi împărţim fluturaşi.

Toata agitaţia asta are un singur scop: un proiect excelent pe care atât participanţii cât şi invitaţii să şi-l aducă aminte cu emoţie.

Şcoala de Vară n-ar fi la fel fără participanţii ei de toată stima pe care îi asteptăm aplice până pe 21 iunie, adică până peste două săptămâni.

- Gabi.